Viaţa! Oare meritǎ vreun efort? Atunci când toatǎ lumea care te înconjoarǎ vrea sǎ îţi facǎ un bine, când defapt vor doar sǎ le fie bine, ..... cum ar trebui sǎ procedezi? Acestea sunt doar câteva întrebǎri care nu le mai pot stǎpâni.
Iubire! Ce e? Dacǎ e ceea ce gândesc eu atunci înseamnǎ cǎ nu am parte de ea... dacǎ e dezamǎgire continuǎ înseamnǎ cǎ... asta e oare!? Sincer în momentul ǎsta chiar nu mai am nevoie de ea.
Pierdere! Când o sǎ se termine? Sunt multe lucruri în lumea asta care ar merita şi ar fi timpul sǎ le explorez mai bine decât sǎ mǎ dezamǎgesc singurǎ.
Sinceritate! De aşa ceva nu am avut niciodatǎ parte.... doar de minciunǎ!
Speranţǎ! Un gram mereu e... dar eu nu mai am nevoie de ea pentru cǎ numai inimǎ grea îmi face.
Gânduri! Sunt prea multe pentru ca sǎ le ţin în minte, trebuie cumva aruncate în vânt, nu?
Cǎldurǎ! Acest subiect are multe enigme despre care chiar meritǎ sǎ vorbesc. Cǎldura sufleteascǎ a unui om se simte doar atunci când iubeşte, iar cel mai bine o simte acela care o primeşte şi chiar o simte. În aceastǎ cǎldurǎ poate fi vorba ori de sentimente profunde de dragoste, iubire desprinsǎ în toate sensurile vieţii. Însǎ mai greu e atunci când nu e simţitǎ aceastǎ cǎldurǎ pentru cǎ nu este înţeleasǎ. Dacǎ greşesc nu reproşez nimǎnui dacǎ mǎ contrazice fiindcǎ sǎ pǎşesc bine în viaţǎ trebuie sǎ fiu înţeleasǎ şi corectatǎ de principii şi experientǎ de viaţǎ.
Vreau un bine mǎcar atunci când simt cǎ mie bine pentru cǎ, poate exagerez dar nu mǎ simt bine niciodatǎ... de ce e atât de crudǎ uneori lumea, e bunǎ atunci doar când primeşte şi nu şi când dǎ?
Totul în viaţǎ e trecǎtor! Atǎt de multe ori am auzit cuvintele astea cǎ mǎ face chiar sǎ cred cǎ aşa şi este. Oare aşa greu e sǎ nu fie trecǎtor ...sǎ fie mereu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu