"Târziu în noapte, stelele, licuricii nopţii, strǎlucesc lângǎ luna singuraticǎ amestecatǎ-n pudoarea târzie a zilei de miercuri.În tinereţea pǎdurii, în inima din adâncuri se petreceau lucruri nemaipomenite, copiii jocuri jucau, cântau ode şi niciodatǎ nu plâgeau, deoarece fericirea plutea mereu în aer ca mireasma unui parfum de varǎ, într-o zi însoritǎ de august.Pǎdurea era blestematǎ acum de oamenii din satele învecinate şi nu a mai fost populatǎ de multǎ vreme deoarece, în urmǎ cu mult timp un copil s-a pierdut în desişurile sale. De atunci lumea a început sǎ inventeze nenumǎrate poveşti despre copilul de doar paisprezece ani cǎlcat de piciorul unui copac mişcǎtor, un ent supǎrat pe oameni deoarece distrug frumuseţea naturii, limpezimea apei şi aerul curat O altǎ vorbǎ din popor zicea cǎ acest copil a fost mâncat de monstrul pǎdurii cel cu dinţi de vampir şi fǎlci de câine turbat.Din zilele acelea de infern pentru familia copilului, pǎdurea a fost şi încǎ este pǎrǎsitǎ de zâmbetele şi chicotele copiilor şi întunericul continuu a nǎpǎstuit-o, iar frica creştea tot mai mult în inima oamenilor.Într-o searǎ târzie, o fecioarǎ frumoasǎ cu pielea de catifea se avânt-n spaima pǎdurii, nebunia pǎdurii fǎrǎ o prea mare fricǎ de lighioane şi foarte naivǎ zice cǎ învinge orice doar când deschide ochii ea alungǎ rǎul.Sahia încântatǎ de fapta sa ce urmeazǎ s-o facǎ, tuturor spuselor sǎtenilor, totuşi nu credea în acea poveste şi era mult prea hotǎrâtǎ, vroia sǎ vadǎ cu ochii ei toate aceste lucruri chiar cu riscul de-a muri. Vroia sǎ le demonstreze cǎ trǎiesc o fantezie, într-o lume aparentǎ , cǎ trǎiesc mereu cu o fricǎ în ei din cauza aceasta şi nu sesizeazǎ cǎ sunt acaparaţi de invenţie, de o lume bizarǎ. Superficialitatea acestor poveşti dezvǎluie viaţa lipsitǎ de autenticitate trǎitǎ de acest popor. ....."

Acest fragment face parte din proza scrisa de Balc Oana Nicoleta, "Viata de gheisa" si este continuata pe pagina sa de poezii. http://www.agonia.ro/index.php/author/0017890/Balc_Oana_Nicoleta