Inimile noastre stau agăţate de-o simplă urmă
Făcută de o dragoste pură.
Claritatea iubirii pluteşte deasupra unei ape;
Pe-o petală de lalea stă mândră dragostea.
Stele se sting încet când le privim cu orele,
Iar luna plânge de fericire când te sărut iubire.
Viaţa mea se va termina
Când gura ta va săruta pe altcineva.
Visează-mă dragostea mea, când încă-ţi stăpânesc inima,
Căci mâine s-ar putea să apară alta…
Iubire! Şti că te iubesc?
Poate, dar acum îţi reamintesc…
Îmbrăţişaţi stăm clipind seara
Nu vrei să mă laşi că mă iubeşti şi gata!
Visez mereu că eşti totul pentru mine,
Mă gândesc şi cred că nu mă vei răni iubire!
Chestii interesante învăţ de la tine,
Şi-mi spui: „Iubire şi pace din suflet se face!”.
Învăţăm să ne păstrăm iubiţi,
Ca prin viaţă să nu trecem de vorbe sărăciţi.
Seninătatea te dă mereu de gol,
Iar tu nu vrei să cazi la sol…
Te zbaţi precum un peşte pe uscat
Doar să văd ce înţelept eşti, iar eu te accept.
Uşor încerci să mă îndulceşti cu spumoase cuvinte
Şi dacă nu vrei să greşeşti, atunci gândeşti.
Tu eşti al meu iar eu sunt a ta,
Nimeni nu va putea schimba vreodată asta!
Clipe frumoase din cer sunt privite,
Clipele rele de oricine sunt urâte…
Nimic acum nu mai pot spune decât că te-am iubit cândva,
Te iubesc acuma şi te voi iubi pururea.
