Daca e ianuarie e Eminescu!
duminică, 17 ianuarie 2010
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Lumea în depărtare...
Peste...Poate...Când? O lume aproape invizibilă se desluşeşte în fiecare moment al vieţii noastre. O noapte, încă o zi de necaz sau bucurie!? Cum e pentru fiecare doar el ştie.În fine, ideea e că ziua de azi nu se gândeşte la cea de mâine, la fel ca şi noi oamenii, nu ne gândim la altul, doar nouă să ne meargă bine.
Oare cum va arăta lumea în zece ani? Va exista un trai mai bun pe pământ sau nu?
Realitatea mă duce cu gândul că într-o zi dacă nu evoluăm spre bine vom cădea într-un abis neîndurerat, murdar.
Uneori visele ne joacă drumul nostru de eliberare şi nici nu ne putem da seama când vom putea explora liniştiţi mireasma iubiri pământului, doar ca s-o înflorim din nou cum era cândva în zeci de mii de petale arginiti. Acum toate aceste flori sunt uscate-n amurg, călcate-n zori şi aruncate deoparte, nici măcar strânse cum ar trebui. După cum am şi zis, sunt doar vise, iar acestea nu se îndeplinsec tot timpul când vine vorba de schimbare. Pentru că mereu va fi euforie pe pământ, limpezimea gândiri va piere.
De aceea trebuie ca în aceste momente ale vieţii noastre să avem grijă de natură, animale, de noi în primul rând cum se cuvine.
Oare lumea chiar nu realizează că face greşeli? De ce ne dăm seama de aceste lucruri pe care le facem, atât de târziu, după ce le-am făcut!? De ce nu putem gândi înainte de a face unele chesti care nu ar trebui făcute?
Lumea în jurul nostru chiar se bizuie că va fi salvată de cineva? Se pare că nu îşi dă seama că dacă nu face nimic ca să îndrepte lucrurile, lumea verde nu va mai exista, poate doar ce-a artificială...
Nu mulţi sunt interesaţi decât de vorbe nu şi de fapte. Nimeni nu face nimic!
Oare chiar vor dispărea imaginile frumoase făcute de minunatele flori cu încântătoarea lor mireasmă, pomii cu fructele lor zemoase, copacii ce ne ţineau umbră cândva, pajiştile pline cu oi, soarele înflăcărat, apa răcoritoare, curcubeul în culori, norii de pe cer!?
Eu nu cred că vor dispărea aceste lucruri deosebite deoarece lumea îşi va deschide ochii si va face fapte istorice cum a făcut şi până acuma însă totul depinde de noi cum facem viaţa strămoşilor noştri, bună, plină de chin sau deloc.
Orice s-ar întâmpla speranţa moare ultima, desigur nimic nu ar trebui să ne doboare pe pământ fiindcă viaţa îţi poate oferi multe posibilităţi spre care să ne îndreptăm, doar să deschidem ochii deoarece la fel ni le şi poate lua.
Oare cum va arăta lumea în zece ani? Va exista un trai mai bun pe pământ sau nu?
Realitatea mă duce cu gândul că într-o zi dacă nu evoluăm spre bine vom cădea într-un abis neîndurerat, murdar.
Uneori visele ne joacă drumul nostru de eliberare şi nici nu ne putem da seama când vom putea explora liniştiţi mireasma iubiri pământului, doar ca s-o înflorim din nou cum era cândva în zeci de mii de petale arginiti. Acum toate aceste flori sunt uscate-n amurg, călcate-n zori şi aruncate deoparte, nici măcar strânse cum ar trebui. După cum am şi zis, sunt doar vise, iar acestea nu se îndeplinsec tot timpul când vine vorba de schimbare. Pentru că mereu va fi euforie pe pământ, limpezimea gândiri va piere.
De aceea trebuie ca în aceste momente ale vieţii noastre să avem grijă de natură, animale, de noi în primul rând cum se cuvine.
Oare lumea chiar nu realizează că face greşeli? De ce ne dăm seama de aceste lucruri pe care le facem, atât de târziu, după ce le-am făcut!? De ce nu putem gândi înainte de a face unele chesti care nu ar trebui făcute?
Lumea în jurul nostru chiar se bizuie că va fi salvată de cineva? Se pare că nu îşi dă seama că dacă nu face nimic ca să îndrepte lucrurile, lumea verde nu va mai exista, poate doar ce-a artificială...
Nu mulţi sunt interesaţi decât de vorbe nu şi de fapte. Nimeni nu face nimic!
Oare chiar vor dispărea imaginile frumoase făcute de minunatele flori cu încântătoarea lor mireasmă, pomii cu fructele lor zemoase, copacii ce ne ţineau umbră cândva, pajiştile pline cu oi, soarele înflăcărat, apa răcoritoare, curcubeul în culori, norii de pe cer!?
Eu nu cred că vor dispărea aceste lucruri deosebite deoarece lumea îşi va deschide ochii si va face fapte istorice cum a făcut şi până acuma însă totul depinde de noi cum facem viaţa strămoşilor noştri, bună, plină de chin sau deloc.
Orice s-ar întâmpla speranţa moare ultima, desigur nimic nu ar trebui să ne doboare pe pământ fiindcă viaţa îţi poate oferi multe posibilităţi spre care să ne îndreptăm, doar să deschidem ochii deoarece la fel ni le şi poate lua.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)