Gânduri neimportante…

1

Melancolic plutesc în gânduri,
Ascult focul foşnind
Ascuns în sobă,
Uimit de căderea nopţii.

Cerul mat se înveseleşte
Călătorind deasupra casei
Aducându-mi veşti smerite
Poluate de durere,
Ascultând noaptea cum pică
Ca roua de pe-o furnică,
Zbătându-se-n întunericul vag.

2

Cu sufletul în închisoare,
Uitat de el;
Ce-a aruncat cheia
Uşilor înzăpezite.
Marea adunare
Cuprinsă de spaima întunericului
Se aruncă-n pustietatea cuvintelor.

Acoperă-mi iluzia,
Năucită-n lume…
Scundă şi frumoasă,
Luminată-n amurg.
Deschizând porţile visării,
Te lasă să parcurgi,
Să zburzi,
Să răsuni şi să străluceşti,
În lumea-ntreagă
Urmărită de melancolia frunzelor,
Verzii de toamnă şi purpurii de vară.
Caută-mă iluzie! Vreau să te pătrund!

3

Mişună-n mintea mea acum
Un gând nestăpânit,
Unul frumos şi visător
El mă frământă mereu
Nici nu reuşesc, a uita totuşi
Chipul ce-l iubesc…
Mi-aduc aminte-n gând
Că toţi-l îndrugă mişeleşte.