Eram orb…

Eram orb…
Alunecă-mi mâna
Spre lungul îndepărtat
Al munţilor, văilor înzăpezite
Să simţi culorile ca mine…

Eram orb…
Zdrobeşte-ţi palma
Pe chipul străveziu
Al meu şi-apoi al tău
Să simţi durerea cum urlă…

Eram orb…
Ridică-ţi degetele
Spre cerul minunat,
Încearcă, doar un pic;
Să simţi mângâierea, ce păcat…

Eram orb…
Atunci cândva
Când steaua-mi strălucea
Simţi acum, regret tot ce-a fost cândva…

Eram orb, cine pomenea!?