Înger păzitor

Înger păzitor,
Curat şi zglobiu…
Poartă în a sa mână
Minunata Lui cunună.
În mâna care i-a mai rămas
Poartă un suflet treaz
Ce-l păzeşte de necuvântat
Şi-l răneşte de stâncile iubirii…
Dacă nu ar exista el,
Toate sufletele ar fi pierdute
Şi duse de valul tăcerii
În adâncul misterios al puterii.

Lucrează din plăcere,
Un înger lucid.
El îndrumă suflete,
Dar acestea nu-l aud;
Şi zboară fără aripi,
Plutind deasupra lor…
Călcând pe greşelile pământeşti,
Transformându-le în durere…
Şi încercând valsul iubirii
Să le preschimbe, fără temere.