Libertatea visurilor

Cultura vazuta de ochii unui copil e pura,libera deoarece totul in jurul nostru e bazat in ziua de azi doar pe politica fiecaruia, sau ce-a impusa de societatea in care traim.
Viata este o foarte mare publicitate deoarece nu esti bagat in seama daca nu traiesti iesit din comun, daca nu respiri precum un catar si nu joci hora asa cum trebuie de la inceput.
Mereu avem impresia ca totul se invarte in jurul banilor lucru ce nu e adevarat, asta vrem noi sa credem si asta nu ne lasa in pace sa gandim ce e bine pentru noi si pentru fericirea ce e la un pas de noi.
Culmea e ca atunci cand zambesti nu totul ti se pare atat de roz, nu poti mereu sa ai un zambet adevarat asa cum e defapt, perfect... ci e macinat de ganduri grele.
Lumea toata iti spune cum sa traiesti insa nu toti cei care vorbesc si stiu pentru ca majoritatea care dau sfaturi de viata o au de rahat si nu isi dau seama ca prin ceea ce spun ne-o fac si pe a noastra la fel.
Atunci cand esti realizat in ceea ce ti-ai propus consideri ca totul s-a terminat, cand defapt de abia atunci incepe distractia, adica atunci totul incepe sa fie mai bine, sau mai rau depinde de cum continui acel ceva ce il dobandesti.
Mesterul in viata suntem noi, acele ganduri ce le avem ne creaza lumea in care traim si chiar daca dorim sa o schimbam pentru ca gandim negativ, va fi si mai rau... totul tine de ceea ce gandesti.
Lumea este o unitate ce ne tine pe toti stabili in societate. Inca traim in comunismul „trecut” , de ce spun asta!? Atunci cand totul a luat sfarsit in lumea comunista de sus, s-a dat defapt un nou start la o gandire comunista libertina deoarece toti credeam ca nu suntem asa, insa uitam un lucru, asa am fost crescuti si deci continuam ideea comunista, avem un pic de sambure albastru de care greu vom scapa. acum il cultivam fara sa ne dam seama, fapt pentru care ar trebui sa ne ingrijoram.
Gandul tau e acel lucru la care ar trebui sa te astepti pentru ca oricand se poate indeplini. Singurele sentimente clare pe care le descri mereu fara sa iti dai seama sunt acelea care le comunici prin expresia fetei.
Atunci cand politicianul e alaturi de tine, defapt te minte frumos pentru ca isi face lui bine si lumii sale de vipere.
Ca o persoana sa fie credibila in cazul in care nu are argumente pe care sa le creada si el doreste doar sa faca lumea din jurul sau sa il creada se transforma intr-un politician. Mintea lui e o conexiune continua intre doua minciuni ce trebuie mereu legate de realitatea pe care doreste s-o deghizeze.
Cultura noastra este intr-o continua schimbare si suntem in general niste copi ale occidentalului, sau orientalului pentru ca dorim sa fim in rand cu lumea insa nu putem sa gandim si altfel? Nu putem avea nimic al nostru pe care sa il veneram si sa il urcam pe post de tel in lumea asta dupa care ar putea sa se ia si ceilalti? Se pare ca generatiile care au trecut sunt niste oameni ce nu se respecta si nu doresc decat mila din partea lumii de sus, lucru care nu e foarte imbucurator pentru vremurile in care traim pentru ca ne face sa ne gandim ca poate si noi suntem la fel. Noi nu putem avea gandirea lor? Ba da putem... insa nu avem curajul necesar sa o descoperim ca pe o putere aceasta gandire.
Tin minte cand o persoana draga mi-a spus, intr-un moment de criza personala, ca ceea ce crezi se poate indeplini cu ajutorul gandirii pozitive. Adica atunci cand aspiri de exemplu la un post mare si te gandesti ca nu o sa il ai, atunci sa fi sigur ca nu o sa il ai pentru ca ai gandit negativ, insa daca esti optimist si gandesti ca ai sanse atunci sigur o sa fie bine pentru ca energia pozitiva pe care ai transformat-o in ganduri clare, de viitor sunt tiparite in cartea vietii tale. Sunt multe lucruri de spus in acest caz, exista o intreaga teorie despre puterea gandurilor insa subiectul principal pe care vreau sa il dezvolt este ca daca vrei orice se poate nu trebuie decat sa gandesti.
Principala sursa de inspiratie care o are in general un scriitor e lumea care si-a creat-o singur prin experienta vietii sale de pana atunci.
Frumusetea prefacuta intr-un strop de parfum pur intr-o licoare de sticla este iubirea transformata in minunile vietii precum un catel micut, o pisicuta jucausa, un iepure alb cu ochii rosii, o petala inmiresmata sau o creanga de corcodus inflorit. Sperantele din viata noastra ne fac sa avem vise, visele sunt mereu transformate in realitate prin ganduri si gandurile mereu au greutatea lor. Dupa cum stim ca speranta moare mereu ultima, mereu vor exista vise, si la randul lor si gandurile vor prinde viata in mintea noastra.
Tot timpul suntem ghidati de ceea ce credem, insa niciodata nu ne-am pus problema daca e real totul, daca noi nu traim in imaginatia unui om nebun ce nu are altceva de facut decat sa ne creeze? Raspunsul nu il are nici unul dintre noi, doar pareri si asta nu e de ajuns. Asa e si cu adevarul, in fiecare din noi exista un strop de adevar pentru ca daca am reusi sa cunoastem acest adevar atunci am fi Dumnezeu, pentru ca El e adevarul pur si deci niciodata nu poti spune ca ceva e in totatilate adevarat, nu ramane decat sa speri ca e adevarat intr-o mica masura. Cand vom intelege asta atunci putem spune ca suntem pe drumul in care vom intelege viata.
Eu consider ca nimeni nu poate da sfaturi atat timp cat viata sa nu e fericita pentru ca nu poti mereu sa falsezi un zambet doar ca sa arati lumi ca totul e bine. Nu trebuie sa iti pese de lume atunci cand esti fericit, eu asta stiu sigur ca nu lumea iti pune pe masa si nu lumea iti iarta greselile. Multi se ascund de adevar, alearga cand vad ca se indreapta spre ei, stiu ca adevarul doare dar mult mai bine e sa il cunosti pentru ca astfel esti impacat cu tine insuti, si mai ales cu cei din jurul tau.
In general iubim persoanele care nu fac altceva decat sa ne inrautateasca viata si persoanele care ar muri pentru noi le ignoram si poate din cauza asta lumea nu e ce ar trebui sa fie, un loc pentru a trai fericit, un loc in care paradisul ar trebui sa straluceasca mereu emanandu-si frumusetea.
O lume perfecta e mereu infantila pentru ca nu exista.
O lume imaginara mereu e perfecta pentru ca exista doar in mintea celui care a creat-o.
Primul lucru care ar trebui sa ne apara in minte cand ne trezim ar trebui sa fie recunostinta pentru ceea ce avem pentru ca astfel putem avea si mai multe si lucrurile ascestea sunt posibile si desigur cat se poate de adevarate. Totul tine de ceea ce ai in cap pentru ca nu oricine stie cum e sa traiesti cu adevarat, nu oricine stie ce inseamna sa iubesti, sa speri, sa te bucuri de lucruri marunte, sa visezi si sa crezi.
Uni spun lucruri care nu le pot intelege si asta arata cat de bine impusa e cultura noastra copiata si pe deasupra acestea pot fi afirmatii false ce distrug realitatea trecuta sau prezenta...cea viitoare se creaza astfel in minciuna.
Nu totul depinde de cum gandesti ci de cum receptezi unele lucruri pentru ca tu degeaba gandesti intr-un fel si vine o alta persoana si isi impune punctul de vedere astfel incat te face sa il ai si tu, atunci ar trebui sa selectezi ce te intereseaza si sa-i descoperi esenta de adevar.
Poti pluti pe o petala de trandafir?... nu sti? Inainte toti cunosteam raspunsul la aceasta intrebare, insa acum ne da dureri de cap si ne face sa zicem ca acea persoana care a pus aceasta intrebare e tignita si ca habar nu are ce vorbeste. Totul depinde de tine. Raspunsul se afla in fiecare din noi, la fel ca adevarul.
Uneori linistea sufletului o cautam in imposibil ... imposibil putin spus dar e o miniatura a cuvantului in sine, a sensului adevarat ce imaginabil ne poate da sperante ca il ajungem si asta da viata uneori la vise.
Culmea e ca atunci cand totul ti se pare stins cineva e langa tine si te racoreste doar prin o simpla mangaiere de care ai nevoie in momentul acela si asta ne face unici pe acest pamant....exista in fiecare din noi un suflet mare care depinde de noi cum il modelam...poate ramane firav ca a unui copil, aspru ca a unui om rautacios sau poate fi de gheata ca a unui om ce isi ascunde sentimentele incercand sa le controleze sau sa nu simta deloc.
Niciodata nu am putut sa imi imaginez cum e sa fi oarecum fericit in totalitate...multumit in intregime ... satisfacut din toate punctele de vedere. Multe se pot spune aici insa nu e cazul pentru ca nu poti accepta niciodata un lucru perfect pentru ca ascunde ceva putred.
De cand am reusit si eu sa ma cunosc cat de cat si sa cunosc si persoanele din jurul meu am reusit sa descopar ca ceea ce te face om e respectul de sine si faptul ca am invatat multe din multe parti ma facut sa inteleg asta mai bine. Stiu doar ca atunci cand tu te uiti in oglinda si vezi ceva mare asa vad si cei din jurul tau. Daca toti am fi la fel...lumea ar fi plictisitoare. Am invatat in viata ca nu totul se rezuma la tine, ca cei din jur au nevoie si ei de ajutorul tau chiar daca acela ar fi doar o vorba dulce sau o palma peste fata.
Primesc sperante de peste tot din jurul meu, alegerea imi apartine si asta ar trebui sa ma faca o persoana puternica insa nu totdeauna ce vad toti asta si simt eu pentru ca nu tot timpul zambetul acela fericit si plin de culoare e si adevarat...am invatat si asta de la viata, sa pun o masca cand plang pentru ca altfel nu esti apreciat de persoanele care nu te cunosc, adica daca ceri mila nu primesti decat mila....si nu cred ca astfel iti castigi increderea in tine sau respectul de sine. Acum nu mai conteaza asta pentru ca un caracter il ai nu il poti dobandi cum cred altii... in viata poti invata doar cate ceva ca sa poti trai nu sa devi nemuritor fericit pentru ca nu exista si daca e sa aspiri la asa ceva te minti singur incercand sa traiesti intr-o continua euforie ceea ce intr-un final te departajeaza de cei din jurul tau si atunci vei lupta cu singuratatea.
Cuviintele sunt usor de spus... pot fi inflorite , despicate in patru insa niciodata nu e clar pentru ca mereu are o a doua semnificatie si acest lucru duce la barfa de zi cu zi ce poate fi amplificata sau transformata in o simpla discutie ce a doua zi e uitata.
E normal sa nu ne incredem in persoane straine insa totusi o facem. De ce? Pentru ca astfel castigam experienta si a doua oara vom cunoaste astfel de persoane ce nu ne vor binele foarte usor si le vom ocoli sau le vom infrunta cu zambetul pe buze. Chiar daca acum urmeaza sa spun un lucru ce ma contrariaza la ce am spus pana acum imi sustin parerile. Adica, uni oameni totusi nu se invata minte si repeta greselile, lucru ce nu il pot explica decat astfel...acele persoane au inima mare si cred ca omul se poate schimba...si astfel mor cu speranta in suflet pentru ca un caracter eu un caracter, pentru ca si atunci cand te tai pe pielea ta fina dupa ce ai mangaiat acel loc nu mai e la fel deoarece se simte rana. Iar un caracter ne defineste pe fiecare dintre noi si lucrul acesta nu se poate schimba decat intro alta viata.