Totul se spulbera-n cristale
Pulbere se fac, praf de nisip...
Nimic nu mai straluceste
Ci sclipeste-ntunericul vag...
Oare asta sa fie..?
Viata mereu dorita,
E ca o dorinta indeplinita
Insa trista...
Fara rost, chip, ragaz...
E un plin de "nimic"
Imi bate inima, sufletul ma-ncurca...
Oare asta e tot?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu